marți, 13 octombrie 2009

I am the passenger



Am vazut "Chocolat", filmul cu Juliette Binoche. Daca as mai fi avut inima, as fi spus ca mi.a sfasiat.o. E o reactie stranie, aceasta de a ma lasa indurerata de tot ceea ce este prea frumos, e o predispozitie spre suferinta pe care n.am sa mi.o pot reprima niciodata. Pentru ca nu ma pot abtine de la lucrurile frumoase. E un cerc vicios.

"Chocolat" e o poveste cu multe bomboane si cu multa dragoste, cu muzica superba, cu legende preschimbate in viata, cu final fericit. Exista asa ceva? Probabil ca nu. De.aceea ma bucur de sperantele altora.






Publicat de

4 comentarii:

  1. Belizarie13 octombrie 2009 la 16:38

    Filmele sunt ca-n viata. Din pacate, de cele mai multe ori, numai viata nu este ca-n filme. Mai ales ca in filmele care se termina frumos. Exista insa si exceptii care depind de abilitatile fiecaruia. Concluzia este ca niciodata nu poti cunoaste ce are sa-ti ofere viata (filmul) pana nu se termina. Principalul este sa ai tot timpul in tine o mare doza de optimism.

    RăspundețiȘtergere
  2. Horia16 octombrie 2009 la 07:30

    Viaţa bate filmu.

    http://www.ceeeee.tumblr.com

    RăspundețiȘtergere
  3. ♥♥ tuğçe♥♥5 noiembrie 2009 la 05:31

    awesome photos((:

    RăspundețiȘtergere
  4. mediartys25 decembrie 2009 la 13:09

    exista asa ceva..tu cauta neincetat, sigur o sa gasesti miracole chiar si in tine.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)